În ultima vreme românii au fost mult mai atenți la imunitate și la consumul de suplimente alimentare care sa îi ajute în protecția pentru COVID-19, așa că m-am gândit să aduc în discuție Magneziul. Chiar dacă el nu are legatura cu imunitatea, are legatura cu buna funcționare a organismului.

Odată cu îndreptarea atenției către multitudinea de suplimente alimentare, au apărut multe întrebări legate de el și de combinațiile în care îl găsim. Nu în ultimul rând în speranța că „poate face și el ceva pentru imunitate” a fost și el pe lista de cumpărături. Vă invit să urmărim împreună despre ce este vorba.

Povestea magneziului (pe scurt)

A fost descoperit în Grecia în orașul Magnesia, de unde și numele. În secolul XVII au apărut primele cercetări legate de aplicațiile lui, mai exact ale sulfatului de magneziu. Deoarece sulfatul de magneziu este neplăcut la gust, oamenii au încercat să îl folosească extern, pe piele. Au observat că dispar unele iritații după piele și vindecă rănile.

Trei secole mai târziu, a fost descoperită structura chimica a clorofilei. Un pas foarte important, intrucat elementul central al acesteia este ionul de magneziu.

Acum lucrurile par să devină foarte simple. Apare firesc următoarea întrebare: Dacă tot ce mâncăm verde conține clorofilă, atunci cum putem avea deficit. Vedem la televizor și în media articole de genul „20 surse de magneziu” și chiar dacă nu ne aducem aminte exact pe toate zece, sigur ne aducem aminte trei: carne, pește, nuci.

Realitatea în ziua de azi

Omul nu poate stoca magneziul, iar omul modern a redus consumul de legume verzi, în favoarea mâncărurilor procesate. Aici nu intră doar ce denumim generic „junk food” ci și mezelurile procesate industrial, cartofii prăjiți și orice este fiert excesiv. La consumul de salate românii în general sunt codași, chiar dacă îl găsim în carne, este totuși în cantitate mult mai mică decât în zarzavaturi, așa că nu putem pune baza pe sarmale...

Când apare deficitul de magneziu

STRESUL scade absorbția magneziului.

FIERBEREA excesivă a alimentelor duce la distrugerea lui din legume. Oala uitată pe foc este inamicul multor vitamine și minerale

EFORTUL INTENS produce transpirație abundentă prin care se elimină săruri. Printre acestea se numără și magneziul.

BĂUTURILE RĂCORITOARE conțin de multe ori acid fosforic. Acesta împreună cu magneziul formează un compus insolubil care nu mai poate fi absorbit de organism.

FĂINA ALBĂ se obține după cum bine știți din făină integrală. În acest proces se pierde aproape 80% din magneziul din grâu.

BOLI precum diabetul insulino dependent, hipertensiunea tratată cu diuretice, malabsorbția intestinală și astmul sunt tratate cu medicamente care scad absorbția magneziului. Nu se poate renunța la tratamentul respectiv, însă este foarte simplu să corectăm deficitul și desigur să înțelegem de unde a apărut.

CALCIUL poate agrava deficitul de magneziu la persoanele care au magneziemia scăzută, situație în care este de preferat mai întâi să se corecteze deficitul de magneziu și apoi să se administreze calciul. Cantități mari de calciu, administrate pe perioade îndelungate, la un individ cu magnezemia normală va produce o scădere a magneziului sub limită.

Este de preferat să se administreze un supliment care să conțină atât calciu cât și magneziu.

În afară de cele spuse mai sus, sunt o mulțime de mecanisme ce țin de funcționarea organismului, care ne arată foarte clar legătura strânsă dintre cele două minerale.

Calciu	Magneziu
contracție musculară	relaxare musculară
excitație nervoasă	relaxare nervoasă
coagularea sângelui	previne coagularea -> flux optim
Conferă duritate oaselor	aduce elasticitate, ca să nu devină casante

În urma studiilor efectuate și a experiențelor medicilor s-a constatat ca un raport de 4 la 1 în favoarea calciului duce la creșterea numărului de infarcte miocardice. În final s-a ajuns la concluzia că raportul calciu magneziu ar trebui sa fie minim 1 la 1 și optim 1 la 2 în favoarea magneziului.

De ce să luăm magneziu?

Cifrele vorbesc de la sine. După cum spuneam în introducere, omul modern nu reușește să mănânce suficient de sănătos încât să-și acopere necesarul de magneziu din alimentație. Studiile arată că din alimente nici măcar 50% din necesar nu este acoperit. În jur de 80% din populație este sub limită, mai grav, un sfert din aceștia nu ajung nici la jumătatea cantității recomandate.

65% din pacienții de la terapie intensivă au deficit de magneziu. Aproximativ 10% din totalul pacienților internați prezintă deficit.

Din totalul de magneziu ingerat, între 20 si 50% este absorbit.

Peste 30 de substanțe medicamentoase pot scădea absorbția. Dacă am lua în calcul numărul denumirilor comerciale am ajunge la o cifra impresionantă. Este cazul corticosteroizilor, contraceptivelor orale, antialergicelor, antiasmaticelor, anticoagulantelor și a câtorva antibiotice.

Ce fel de magneziu?

O întrebare firească pe care și-o pune oricine are răbdare să citească pe ambalajul unui flacon. Pentru că de multe ori nu scrie doar „magneziu”, ci apar diferite denumiri. Ele indică felul în care este complexat magneziul.

Formele: orotat, citrat, gluconat, ascorbat și propionat se absorb cel mai bine, sulfatul și clorura nu se absorb deloc, au de fapt efect laxativ. Dintre toate cele enumerate orotatul de magneziu are cele mai multe beneficii, el favorizând pătrunderea acestuia în celulele care au nevoie, în special cele musculare, nervoase și cardiace.

Cât magneziu? Cât timp?

Doza la este de 420mg la bărbați, 320mg la femei și 360mg la gravide. Deci 300mg pe zi este minim. Doza poate fi unică (un comprimat sau o capsulă pe zi) sau în mai multe prize (mai multe comprimate/capsule pe zi).

Un deficit se corectează în aproximativ o lună și jumătate. Dacă nu s-a ajuns la normal se poate prelungi administrarea cu încă două săptămâni.

Concluzii:

Gândiți-vă la stilul de viață, la alimentele și sucurile pe care le consumați. Încercați să vă dați seama dacă asigurați necesarul de magneziu doar din mâncare.

Citiți exact cantitatea de magneziu pe care o asigură suplimentul pe care aveți de gând să îl cumparați. O diferență de câteva miligrame nu este o problemă, în fond nici toți oamenii nu sunt la fel de mari, de grei, de activi. În schimb un produs foarte ieftin ar trebui să pună semne de întrebare. La fel și cel mai scump, adică diferența de preț să nu vină de la ambalajul atrăgător sau din reclamă.

Dacă ați descoperit deficitul în urma unor analize medicale, atunci ar fi bine să fiți cu băgare de seamă și la forma de magneziu pe care o cumpărați. Sunt persoane care în momentul în care se împiedică de o denumire chimică mai sofisticată spun că „vor ceva natural”, ei bine aici nu este cazul, natural este oricum, însă mai important este să știm în ce formă este legat magneziul, nu trebuie neapărat să fie lăudatul orotat, însă pe flacon ar fi bine să scrie, așa recunoaștem un produs serios.

Luați exact cât a recomandat medicul. Chiar dacă vă simțiți mai bine, nu întrerupeți după o săptămână. Dacă a prescris pentru două luni, atunci două luni să fie.

Dacă pur și simplu nu v-ați simțit bine la un moment dat și ați luat 2-3 plicuri de magneziu, care au rezolvat disconfortul, încercați să luați o perioadă mai lungă pentru a corecta deficitul existent și nu luați doar„la nevoie”.