Boli

Boli

Nu pot acum! Ma doare capul!

- Postat in Boli de

Fraza asta o poti auzi la orice varsta. In copilarie, cand nu intelegi prea multe, ai impresia ca maturitatea vine la pachet cu durerea de cap. Mai tarziu in adolescenta, deja incepi sa suspectezi anumite lucruri, poate ai avut si tu o durere de cap, stii cum e. Apoi la maturitate, daca nu ai avut niciodata o durere crunta de cap, crezi ca este doar o scuza.

Azi nu voi vorbi despre scuze, ci despre migrena, una dintre cele mai teribile dureri de cap, ce pot afecta calitatea vietii unui adult si cateodata a unei familii.

https://www.freepik.com/photos/cover Cover photo created by diana.grytsku - www.freepik.com Ce este migrena?

O durere groaznica de cap, in care simti cum iti pulseaza vasele de sange, destul de des asociata cu tulburari de vedere, care apare la anumite intervale de timp. Adica te poti simti bine cateva zile bune, poate chiar saptamani si deodata simti ca iti plesneste capul si nici nu vezi pe unde mergi, desi nu ai stat in curent, nu ai mâncat înghețată si nici nu ai baut alcool peste masura.

De cele mai multe ori debutul este in adolescenta, foarte rar dupa varsta de 40 de ani. Incidenta la femei este de trei ori mai mare.

Cauze

Genetica. Aici nu sunt prea multe de spus, decat ca este destul de probabil ca aceasta boala sa fie mostenita, iar manifestarea poate fi mai violenta la copil decat la parinte.

Magneziul. Deficitul de magneziu poate declansa migrene.

Serotonina. In timpul migrenei nivelul serotoninei scade, fapt care produce durere.

Hormonii. La femei nivelul de estrogen din sange variaza pe parcursul ciclului menstrual, mai exact scade in timpul menstruatiei. De asemenea in sarcina si la menopauza scade estrogenul, motiv pentru care unele femei au episoade migrenoase doar in aceste perioade. Desigur sunt si tratamente hormonale ( contraceptivele orale contin deasemenea hormoni ) care pot declansa migrene.

Tiramina. Aici avem alimentele care contin tiramina precum: cascaval / branza afumata si anumite produse derivate din lapte, vin rosu, ciocolata, avocado, ficat.

Stresul, surmenajul, depresia, tulburarile de somn, alergiile, hipoglicemia, infometarea, efort intens si prelungit, exces de cafea si de alcool.

Stimuli externi: lumini puternice, pulsatorii, flash; mirosuri puternice; zgomote puternice, enervante.

Faze

Prodromul: apare la jumatate din cazuri, reprezinta o serie de schimbari de dipozitie (agitatie, dificultati de vorbire) care apar cu 24 de ore inainte de declansarea episodului migrenos.

Aura: apare la 20% din cazuri si se manifesta cu aproximativ o ora inainte de declansarea migrenei. Sunt de fapt tulburari senzoriale, senzatie de miros neplacut, tulburari de vedere: vedere neclara, ingustarea campului vizual, pierderea temporara a vederii, vizualizarea unor scantei sau fulgere, membre amortite, vorbire incoerenta, confuzie, vertij.

Cefalgia: poate dura intre 24 si 72 de ore, este o durere extrem de puternica a capului, generalizata ( nu te doare doar o parte a capului, ci tot capul ), este agravata de miscare, lumina sau sunete si poate fi insotita de varsaturi.

Postdromul: poate aparea dupa migrena si se poate intinde pe 24 de ore, in general se manifesta prin somnolenta, rar euforic.

Diagnostic

Medicul neurolog ar trebui sa stabileasca diagnosticul. Pentru siguranta diagnosticului acesta poate trimite pacientul pentru investigatii de tip RMN, computer tomograf (CT) sau encefalograma.

Tratament

Formele moderate pot ceda la 1000mg de Aspirina, 1000mg de Paracetamol, Ibuprofen intre 200 si 800mg. Combinatiile intre aceste substante au efect mai puternic decat substantele separate. De exemplu: un comprimat de Antinevralgic ( o combinatie de aspirina 250mg , paracetamol 150mg si cafeina 20mg ) este mai eficient decat 2 cpr de Paracetamol ( 1000mg) sau de Aspirina, desi cantitatile de substante active din acest Antinevralgic sunt mult mai mici.

Formele severe sunt tratate cu sumatriptan (Imigram, Xibimer, Sumacta) , acesta se elibereaza numai cu reteta. Pentru efect mai bun sumatriptanul se poate asocia cu naproxen (Nalgesin, Naldorex, Reuxen)

Tot in cazurile grave se pot prescrie medicamente anticonvulsivante precum topiramatul si acidul valproic ( Depakine, Convulex, Orfiril ), acestea se elibereaza pe reteta PRF ( care se retine in farmacie ).

Starea de greata si voma ce poate aparea in timpul migenelor se trateaza cu antiemetice precum metoclopramidul.

Profilaxie

Curele de magneziu reduc frecventa migrenelor la aproape jumatate. Acesta este un supliment alimentar, se elibereaza fara reteta. Daca vrei sa aflii mai multe depre magneziu am scris un articol intreg aici.

In cazurile grave, cu frecventa ridicata, medicul specialist poate prescrie medicamente antidepresive. Acestea scad nivelul de serotonina, exemple: Doxepin si Amitriptilina. Se elibereaza numai cu prescriptie care se retine in farmacie.

Daca nu se poate reduce frecventa si nu se pot ameliora simptomele, medicul poate recurge la tranchilizante precum: diazepam, clorazepam, clordiazepoxid, oxazepam. Acestea sunt medicamente psihotrope, au risc crescut de dependenta si se elibereaza numai pe retete cu regim special (retete verzi TAB III).

Concluzii

Durerea este de cele mai multe ori un semnal care te trimite la doctor. In cazul durerii de cap, care pare foarte banala, durere de care auzi peste tot si la toate varstele, tendinta este sa nu o investighezi. Insa orice durere care persista ar trebui investigata. In cazul migrenei, dupa cum am observat sunt mai multe semne care apar pe langa durerea de cap, semne care ar trebui sa starneasca curiozitatea.

Medicul specialist, neurolog, isi poate da seama despre ce este vorba si poate sa solicite investigatii suplimentare gen CT, RMN, EEG. Aceste investigatii pot parea prohibitive din punctul de vedere al pretului, insa ele pot oferi raspunsuri pentru diagnosticul diferentiat. Boli precum accidentul vascular cerebral, hemoragiile intracraniene, hidrocefalia si chiar sinuzita pot fi surse ale durerii,. Deasemenea intalnim traumatisme, unele pot fi vechi si uitate de mult, care sunt responsabile de durere, malformatii, tumori, etc. Toate acestea trebuiesc identificate inainte de a pune diagnosticul de migrena.

Migrena in sine este o boala urata, insa cu tratamentul potrivit se poate reduce sau indeparta durerea si simptomatologia asociata, astfel incat sa devina suportabila. Formele severe si cele cu aura se trateaza cu predilectie cu medicamente pentru care este nevoie consult si reteta de la medic.

Formele usoare se pot trata nu doar cu banala aspirina, (care cu totii stim ca este pentru tot felul de dureri si pentru conserve) ci si cu OTC-uri accesibile ce contin mai multe substante active precum: Antinevralgic, Fasconal, Synocam, Analgex, Biofen cu eficacitate superioara.

Nu sunt prea multe suplimente care pot aduce un ajutor real, insa cele pe baza de curcumin (extract de turmeric) prin efectul anti-inflamator pot da rezultate bune in formele usoare ale migrenei.

Frecventa declansarii episoadelor migrenoase poate fi redusa prin aport de magneziu.

IACRS, LARINOSINUFARIZITA

- Postat in Boli de

“Larinosinufarizita”, un cuvânt nou care nu provine nici din greacă, nici din latină, ci din cele trei infectii ce pot fi întâlnite la nivelul căilor respiratorii superioare, mai exact: Rinita, Sinuzita, Faringita, Laringita. Da, recunosc, l-am inventat chiar eu, nu l-am mai auzit până acum și niciun doctor ORL-ist nu a mâzgălit așa ceva până acum.

Partea științifică:

Aparatul respirator este compus din căile respiratorii superioare: cavitate nazală, faringe, laringe și căile respiratorii inferioare: trahee, plămâni.

Căile respiratorii inferioare la individul sănătos sunt sterile. Când mecanismul de apărare nu funcționează corect sau a fost depășit, atunci apar infecții precum: Traheita, Bronșita, Pneumonia.

Sistemul de apărare acționează atât mecanic, cât și imunitar. Perișorii nazali, aparatul mucociliar, reflexul tusei și strănutului au rolul de a îndepărta mecanic eventualii invadatori. Secreția de mucus și imunoglobulina A luptă direct cu germenii, nu în ultimul rând avem sistemul imunitar care trimite la război limfocite B și T, imunoglobuline A, G, M și macrofage.

Când sistemul de apărare este îngenuncheat, apare infecția. Să nu uit: ”Fumatul dăunează grav sănătății!”. În speța noastră afectează mișcarea ciliară și usucă toate mucoasele.

RINITA

Este inflamația foselor nazale, cauza cea mai frecventă fiind infecția. Popularul GUTURAI, extrem de contagios, se ia prin micropicăturile care sunt expulzate în momentul strănutului, tusei sau chiar în timpul vorbirii.

Simptome: durere de cap, strănut, nas înfundat sau care curge necontenit, lipsa mirosului.

Tratament: antiinflamatoare, picături de nas, antialergice, ceai.

Nu te speria, trece în câteva zile, găsești tot ce-ți trebuie în orice farmacie, iar tratamentul poate fi ridicat fără prescriptie medicală, deoarece nu implică antibiotic.

SINUZITA

Este inflamația sinusurilor, poate avea mai multe cauze: Extinderea infectiei de la nas la sinusuri. Cilii mucoasei împing mucusul din sinusuri spre fosele nazale. Inflamația produce obstrucție, deci mucusul rămâne blocat și cauzează suprainfecția. Infecțiile dentare pot provoca sinuzite maxilare. Acestea sunt purulente și urât mirositoare. Imunitatea scăzută poate fi o cauza.

Simptome: Durere la nivelul nasului, fruntii, feței, pomeților obrajilor, secreții nazale apoase sau obstrucție nazală, dispariția parțială a mirosului, febră, tuse.

Tratament: antiinflamatoare, antibiotice, decongestionante nazale, aerosoli. În cazurile grave se poate ajunge la intervenție chirurgicală.

Spre deosebire de sinuzită, dacă întâlnești simptomele enumerate mai sus, sau dacă este vorba de o sinuzită cronică, este indicat sa mergi la medicul specialist ORL.

FARINGITA

Este inflamația mucoasei faringelui, cauzată de infecții virale sau bacteriene. Factorii favorizanți sunt: fumatul activ sau pasiv, noxe, expunerea la aer rece si rar refluxul gastroesofagian.

Simptome: tuse, durere în gât, senzație de usturime a gâtului, disfagie, cefalee, febră.

Tratament: analgezice, antiinflamatoare, antipiretice (dacă apare și febra), pastile de supt (cu substanțe: antiseptice, anestezice, antiinflamatoare locale). Medicul poate recomanda un exudat faringian. Antibiograma va indica antibioticul de elecție.

LARINGITA

Este inflamația mucoasei laringelui. De cele mai multe ori nu este o afecțiune singulară, este însoțită de rinită, faringită sau amigdalită.

La copii manifestările sunt mai complicate, deoarece această inflamație poate îngusta lumenul cu până la 75%, pe când la adult procentul de îngustare este maxim 25%.

Cauzele cele mai frecvente sunt infecțiile virale sau bacteriene.

Simptome În cazul unei banale laringite: tuse, tuse iritativă, disfonie. În cazurile grave, la copii apare și dispnee, cu voce schimbată, respirație sacadată, șuierătoare. La adulți în general apare răgușeală, însoțită de tuse uscată sau iritativă.

Tratament: expectorante, antibiotice, aerosoli cu adrenalina sau dexametazona, pastile de supt (cu antiseptice, anestezice). Pentru adulții care prezintă disfonie se recomandă repaus vocal și renunțarea la fumat.

Concluzii

În cazul copiilor, starea de sănătate se alterează rapid și vizibil, deci șansele să ajungă la medic sunt mai mari. Astfel pot primi diagnosticul corect și tratamentul corespunzător.

Dacă simptomele afecțiunilor prezentate persistă, după cateva zile de tratament cu OTC-uri sau suplimente, e cazul sa mergi la medicul de familie. Dacă ai luat rețetă și tot simți că bați pasul pe loc, mergi la ORL.

Ești mare, duci boala pe picioare, ei bine, nu o duce prea mult! Nu uita: orice boală acută netratată corect poate duce la una cronică. Dacă ai supt deja două cutii de pastile de gât, tusea sau răgușeala persistă, e cazul sa mergi la medic. Cred că nu vrei să iți miroasă toată ziua a balegă sau să vorbești ca un disc de patefon zgâriat. Întreabă specialistul!

1, 2,3 DIABET!

- Postat in Boli de

De cele mai multe ori diabetul se instaleaza treptat. Setea excesiva si mictiunile frecvente sunt primele doua simptome care dau de banuit. Explicatia consta in faptul ca rinichiul nu poate filtra si absorbi tot zaharul din sange. Acest zahar scoate molecule de apa din tesuturi, astfel apare deshidratarea si implicit, setea. De aici rezulta consumul excesiv de apa. In final vezica se umple, trage semnalul de alarma si apare necesitatea de a urina.

Ceva mai rar apar urmatoarele simptome: vedere tulbure, senzatie de foame ce apare brusc insotita de imperiozitatea de a manca, iritabilitate, vindecarea foarte lenta a ranilor, disparitia lenta a vanatailor, scadere in greutate fara un motiv evident.

Lectia de fiziologie

In momentul in care incepem sa mancam, pancreasul secreta insulina in sange. Zaharul din alimente este absobit de intestinul subtire si trimis in circuitul sangvin, unde se intalneste cu insulina. Acest proces este menit sa permita glucozei accesul in celule. In deficit de insulina zaharul ramane in sange.

Excesul de zahar din sange, este stocat si procesat de ficat. In momentul in care organismul are nevoie de energie, pancreasul intervine secretand hormonul glucagon. Acesta este un hormon care are rolul de a transforma zaharul din ficat in glucoza.

Cortizolul (hormon care apare in stres) si adrenalina (alt hormon) fie se opun efectelor insulinei, impiedicand procesul prin care zaharul intra in tesuturi (zaharul stationeza in sange), fie forteaza ficatul sa elibereze glucoza fara motiv (adica zaharul ajunge tot in sange).

1

Diabetul insulino dependent sau diabetul tip 1, este afectiunea autoimuna in care pancreasul nu mai secreta insulina. Caz in care este nevoie de aport exogen de insulina. Tratamentul consta in administrarea insulinei prin injectare subcutan. Altfel tot zaharul ar ramane in sange. Acest tip de diabet este intalnit preponderent la copii.

Numai medicul specialist, diabetolog, poate prescrie insuline injectabile. Un pacient poate primi un sigur tip de insulina sau mai multe. Acestea pot avea efect rapid sau retard. De asemenea pacientul trebuie sa isi verifice zilnic glicemia, in functie de valori poate modifica usor numarul de unitati injectate. Este indicat sa tina un jurnal pe care sa il prezinte medicului la urmatoarea vizita.

2

Diabetul non-insulino dependent sau diabetul tip 2, este afectiunea in care pancreasul nu secreta suficienta insulina sau tesuturile nu accepta sa stocheze glucoza. Acest lucru duce la cresterea concentratiei de zahar in sange. Pacientul cu diabet tip 2 de cele mai mult ori primeste medicatie orala. In cazul in care pacientul nu reuseste sa isi controleze glicemia cu antidiabetice orale ( ADO ) si regim alimentar, se foloseste tratament mixt: insulina injectabila plus ADO..

Factorul care determina aceasta rezistenta a celulelor la insulina este obezitatea. De cele multe ori pacientul cu diabet tip 2 este supraponderal. In tesutul adipos intalnim proteina Rezistina care, dupa cum sugereaza si numele, provoaca rezistenta la insulina. Deci cu cat avem mai mult tesut adipos cu atat lupta cu boala este mai grea.

3

Diabetul gestational poate aparea in sarcina, cu o frecventa de pana la 5%. De cele mai multe ori este temporar si dupa nastere dispare. Este provocat de modificarile hormonale din perioada gestionala, in majoritatea cazurilor se trateaza prin regim alimentar.

Vestea proasta este ca pe masura ce vor inainta in varsta, 50% din aceste femei prezinta risc de declansare a diabetului tip 2.

Concluzii:

Daca ai observat o parte din simptomele enumerate, mergi la medic! Nu te harzarda sa iei tratament dupa ureche, din ce ai citit pe internet sau din ce ai auzit pe la vecini. Glicemia masurata acasa, din deget, nu este un diagnostic. Inainte de stabilirea schemei de tratament si a regimului alimentar, medicul specialist iti poate prescrie un set de analize.

Diabetul este o boala cronica si poate fi o boala urata. Pentru anumiti bolnavi, din pacate, vine cu o serie de complicatii nefericite, pe care nici nu vreau sa le amintesc.

Pacientul diabetic tratat doar cu insulina sau cu o combinatie de antidiabetice orale si insulina, trebuie sa-si masoare glicemia cu un glucometru si este indicat sa noteze valorile inregistrate intr-un carnetel, pe care sa il prezinte medicului curant.

Pacientul non-insulino dependent nu este obligat sa tina evidenta glicemiei, insa totusi, este de preferat sa aiba in casa un glucometru, sa isi masoare glicemia la cateva zile si mai ales in acele zile in care se simte inexplicabil rau.

Glicemia variaza destul de mult in functie de alimentatie, de ora si de stres.

Suplimentele alimentare pentru diabet sunt adjuvanti, ele nu pot inlocui un medicament ce se elibereaza pe reteta de la medic. Pot fi utile in prediabet si in cazurile in care se administrează deja tratament medicamentos, insa valorile glicemiei depasesc usor limita si nu se doreste adaugarea unui nou medicament in schema de tratament pentru a evita o posibila hipoglicemie.

Regimul alimentar este la fel de important ca tratamentul, miscarea si exercitiile fizice pot incetini evolutia bolii. In cazurile de obezitate, scaderea in greutate este de mare ajutor.

Dimineata, inainte de masa, valorile normale sunt intre 70 si 110 glucoza mg/dl. Intre 110 si 125 miligrame pe decilitru putem suspecta un diabet incipient (prediabet), iar peste 126mg/dl lucrurile devin seriose.