a Blog Farmacist Daniel P. - Invata ceva nou despre tine

Magneziu

- Postat in Suplimente de

În ultima vreme românii au fost mult mai atenți la imunitate și la consumul de suplimente alimentare care sa îi ajute în protecția pentru COVID-19, așa că m-am gândit să aduc în discuție Magneziul. Chiar dacă el nu are legatura cu imunitatea, are legatura cu buna funcționare a organismului.

Odată cu îndreptarea atenției către multitudinea de suplimente alimentare, au apărut multe întrebări legate de el și de combinațiile în care îl găsim. Nu în ultimul rând în speranța că „poate face și el ceva pentru imunitate” a fost și el pe lista de cumpărături. Vă invit să urmărim împreună despre ce este vorba.

Povestea magneziului (pe scurt)

A fost descoperit în Grecia în orașul Magnesia, de unde și numele. În secolul XVII au apărut primele cercetări legate de aplicațiile lui, mai exact ale sulfatului de magneziu. Deoarece sulfatul de magneziu este neplăcut la gust, oamenii au încercat să îl folosească extern, pe piele. Au observat că dispar unele iritații după piele și vindecă rănile.

Trei secole mai târziu, a fost descoperită structura chimica a clorofilei. Un pas foarte important, intrucat elementul central al acesteia este ionul de magneziu.

Acum lucrurile par să devină foarte simple. Apare firesc următoarea întrebare: Dacă tot ce mâncăm verde conține clorofilă, atunci cum putem avea deficit. Vedem la televizor și în media articole de genul „20 surse de magneziu” și chiar dacă nu ne aducem aminte exact pe toate zece, sigur ne aducem aminte trei: carne, pește, nuci.

Realitatea în ziua de azi

Omul nu poate stoca magneziul, iar omul modern a redus consumul de legume verzi, în favoarea mâncărurilor procesate. Aici nu intră doar ce denumim generic „junk food” ci și mezelurile procesate industrial, cartofii prăjiți și orice este fiert excesiv. La consumul de salate românii în general sunt codași, chiar dacă îl găsim în carne, este totuși în cantitate mult mai mică decât în zarzavaturi, așa că nu putem pune baza pe sarmale...

Când apare deficitul de magneziu

STRESUL scade absorbția magneziului.

FIERBEREA excesivă a alimentelor duce la distrugerea lui din legume. Oala uitată pe foc este inamicul multor vitamine și minerale

EFORTUL INTENS produce transpirație abundentă prin care se elimină săruri. Printre acestea se numără și magneziul.

BĂUTURILE RĂCORITOARE conțin de multe ori acid fosforic. Acesta împreună cu magneziul formează un compus insolubil care nu mai poate fi absorbit de organism.

FĂINA ALBĂ se obține după cum bine știți din făină integrală. În acest proces se pierde aproape 80% din magneziul din grâu.

BOLI precum diabetul insulino dependent, hipertensiunea tratată cu diuretice, malabsorbția intestinală și astmul sunt tratate cu medicamente care scad absorbția magneziului. Nu se poate renunța la tratamentul respectiv, însă este foarte simplu să corectăm deficitul și desigur să înțelegem de unde a apărut.

CALCIUL poate agrava deficitul de magneziu la persoanele care au magneziemia scăzută, situație în care este de preferat mai întâi să se corecteze deficitul de magneziu și apoi să se administreze calciul. Cantități mari de calciu, administrate pe perioade îndelungate, la un individ cu magnezemia normală va produce o scădere a magneziului sub limită.

Este de preferat să se administreze un supliment care să conțină atât calciu cât și magneziu.

În afară de cele spuse mai sus, sunt o mulțime de mecanisme ce țin de funcționarea organismului, care ne arată foarte clar legătura strânsă dintre cele două minerale.

Calciu Magneziu
contracție musculară relaxare musculară
excitație nervoasă relaxare nervoasă
coagularea sângelui previne coagularea -> flux optim
Conferă duritate oaselor aduce elasticitate, ca să nu devină casante

În urma studiilor efectuate și a experiențelor medicilor s-a constatat ca un raport de 4 la 1 în favoarea calciului duce la creșterea numărului de infarcte miocardice. În final s-a ajuns la concluzia că raportul calciu magneziu ar trebui sa fie minim 1 la 1 și optim 1 la 2 în favoarea magneziului.

De ce să luăm magneziu?

Cifrele vorbesc de la sine. După cum spuneam în introducere, omul modern nu reușește să mănânce suficient de sănătos încât să-și acopere necesarul de magneziu din alimentație. Studiile arată că din alimente nici măcar 50% din necesar nu este acoperit. În jur de 80% din populație este sub limită, mai grav, un sfert din aceștia nu ajung nici la jumătatea cantității recomandate.

65% din pacienții de la terapie intensivă au deficit de magneziu. Aproximativ 10% din totalul pacienților internați prezintă deficit.

Din totalul de magneziu ingerat, între 20 si 50% este absorbit.

Peste 30 de substanțe medicamentoase pot scădea absorbția. Dacă am lua în calcul numărul denumirilor comerciale am ajunge la o cifra impresionantă. Este cazul corticosteroizilor, contraceptivelor orale, antialergicelor, antiasmaticelor, anticoagulantelor și a câtorva antibiotice.

Ce fel de magneziu?

O întrebare firească pe care și-o pune oricine are răbdare să citească pe ambalajul unui flacon. Pentru că de multe ori nu scrie doar „magneziu”, ci apar diferite denumiri. Ele indică felul în care este complexat magneziul.

Formele: orotat, citrat, gluconat, ascorbat și propionat se absorb cel mai bine, sulfatul și clorura nu se absorb deloc, au de fapt efect laxativ. Dintre toate cele enumerate orotatul de magneziu are cele mai multe beneficii, el favorizând pătrunderea acestuia în celulele care au nevoie, în special cele musculare, nervoase și cardiace.

Cât magneziu? Cât timp?

Doza la este de 420mg la bărbați, 320mg la femei și 360mg la gravide. Deci 300mg pe zi este minim. Doza poate fi unică (un comprimat sau o capsulă pe zi) sau în mai multe prize (mai multe comprimate/capsule pe zi).

Un deficit se corectează în aproximativ o lună și jumătate. Dacă nu s-a ajuns la normal se poate prelungi administrarea cu încă două săptămâni.

Concluzii:

Gândiți-vă la stilul de viață, la alimentele și sucurile pe care le consumați. Încercați să vă dați seama dacă asigurați necesarul de magneziu doar din mâncare.

Citiți exact cantitatea de magneziu pe care o asigură suplimentul pe care aveți de gând să îl cumparați. O diferență de câteva miligrame nu este o problemă, în fond nici toți oamenii nu sunt la fel de mari, de grei, de activi. În schimb un produs foarte ieftin ar trebui să pună semne de întrebare. La fel și cel mai scump, adică diferența de preț să nu vină de la ambalajul atrăgător sau din reclamă.

Dacă ați descoperit deficitul în urma unor analize medicale, atunci ar fi bine să fiți cu băgare de seamă și la forma de magneziu pe care o cumpărați. Sunt persoane care în momentul în care se împiedică de o denumire chimică mai sofisticată spun că „vor ceva natural”, ei bine aici nu este cazul, natural este oricum, însă mai important este să știm în ce formă este legat magneziul, nu trebuie neapărat să fie lăudatul orotat, însă pe flacon ar fi bine să scrie, așa recunoaștem un produs serios.

Luați exact cât a recomandat medicul. Chiar dacă vă simțiți mai bine, nu întrerupeți după o săptămână. Dacă a prescris pentru două luni, atunci două luni să fie.

Dacă pur și simplu nu v-ați simțit bine la un moment dat și ați luat 2-3 plicuri de magneziu, care au rezolvat disconfortul, încercați să luați o perioadă mai lungă pentru a corecta deficitul existent și nu luați doar„la nevoie”.

Pot să beau ceva?

- Postat in Mit sau adevar de

Nu vă supărați, da’ am uitat să întreb medicul, aș putea sa beau măcar un pahar de bere? Merge măcar un șpriț după masă? O țuiculiță ceva? Face rău?

Nu chiar în fiecare zi, dar la câteva zile aud o astfel de întrebare. Acum este foarte bine că sunt întrebat, decât să amestece fiecare băutura cu pastilele după cât de puternică îi este tentația. Desigur o să crezi despre mine că sunt un tiran îngust, care zice: nu pui picătură de alcool în gură, că o să fie vai și amar!

Un subiect cu adevărat dificil, atât pentru pacient cât și pentru mine. De ce pentru mine? Pentru că pe de o parte îl înțeleg, însă în același timp este complicat să explic pacientului, câte interacții ar putea să aibă tratamentul lui cu ”un păhărel” sau dacă ar putea sa îl bea, când să o facă în raport cu celelalte medicamente sau suplimente și nu în ultimul rând cât de mic să fie ”păhărelul”.

Revin la întrebare inițială, dacă ”ai uitat să întrebi medicul” sau mai bine zis ți-a fost rușine să o faci, pentru că te-ai dus de fapt cu o problemă de sănătate, cu o durere, iar ”păhărelul” e o treabă de veselie și joc, chiar nu prea mergea să întrebi. Altfel dacă era ziua soției sau a copilului sigur iți aduceai aminte si întrebai. Atunci să răspund eu.

...pam pam… pam pam… …. Tic tac…tic tac...

Cam așa se derulează gândurile când sunt întrebat de acest subiect. Dacă tratamentul sau starea pacientului nu este o contraindicație absolută, atunci nu ramâne decat sa cântăresc dacă omul din fața mea este un consumator înrăit, unul moderat sau ”începător”.

De multe ori pun întrebare simplă și directă: ”Cam cât bei pe zi?”. De ce? simplu, tendința pacientului, în acest punct în care și-a făcut curaj să întrebe ceva atât de personal, este să îți spună adevărul. Răspunsul la întrebare, mă ajută să-mi fac o idee cu cine vorbesc. Un bărbat care bea două pahare pe zi este diferit de unul care bea 2 litri zi de zi.

DOZA de bere:

Noi românii bem orice: bere, vin, țuică, whisky, vodka, rom, coniac, gin, sampanie, spirt, pufoaică și putem să le amestecăm în orice combinație posibilă.

În mare avem 3 tipuri de băuturi: Slabe, aproximativ 5% alcool cum ar fi: berea. Medii 10-15%: vinuri, unele lichioruri. Tari 33-50% : țuică, whisky, vodka, palincă.

Echivalența

Luând în calcul media alcoolică din fiecare categorie avem: 2 cutii de bere (330ml x 2) = 1 pahar de vin (200ml) = 100ml țuică

Ești consumator mediu dacă bei 1 pahar de vin pe zi. Nu luăm în calcul varianta în care la un eveniment bei mai multe pahare, atâta timp cât nu depășești media săptămânală. Ca să fie clar, nu ai un eveniment în fiecare săptămână, iar dacă ar fi așa, ar trebui să mai tai din paharele din timpul săptămânii.

M-am gândit la un exemplu ca să ne înțelegem. Ori bei un pahar de vin pe zi, ori ai un eveniment pe săptămână, când bei 5 pahare ( asta dacă duci 1 LITRU de vin ) și în restul săptămânii mai ai voie doar 2 pahare. Deși mi-e greu sa cred că poți să bei un litru de vin într-o seară, fără să fii turtă și pe urmă restul de șase zile să înnumeri două păhărele.

Acum e simplu, dacă găsești un eveniment din orice, în afară de zile de naștere, nunți, botezuri, promovare la serviciu, etc, bănuiesc că te-ai prins, de la 8 pahare de vin pe săptămână intri în ”categoria grea”.

Dar dacă ești consumator femeie? Simplu, împarți la doi, adică bei doar 100ml de vin pe zi. Calculul din punct de matematic nu pare corect, dar sunt mai multe variabile care sunt luate în calcul. Femeia metabolizează și absoarbe alcoolul în mod diferit față de bărbat. În afară de asta masa hidrică este mai mică în cazul femeilor. De unde rezultă că aceeași cantitate de alcool va duce la o alcoolemie mai mare.

Același formula ca la doamne este valabilă și în cazul bărbaților peste 65 de ani. Păi cum? Nu e corect, domnule! Păi cum, eu am băut toată viața și intru în aceeași categorie cu doamnele? Păi da, intri, pentru că peste 65 de ani corpul nu mai reține același volum de apă ca în tinerețe, te îmbeți mai repede cu o cantitate mai mică de alcool.

Partea bună

Consumul moderat de alcool, în cazul în care nu este contraindicat pur și simplu sau nu face obiectul unei interacțiuni medicamentoase, face bine. Se știe că francezii, care consumă aproape zilnic vin roșu, au incidența cea mai mică a bolilor cardiovasculare. În rest ar trebui digestia să funcționeze mai bine, să fii mai relaxat, mai calm, poate și mai bine dispus.

Ai putea să consumi puțin alcool, când iei DOAR: vitamine, sau doar suplimente pentru digestie (Colebil, Triferment, alte enzime), cărbune pentru balonare, picături de nas, pastile de supt pentru gât (Faringosept, Strepsils, Tantum, Salviasept, Decasept, etc). Chiar și în aceste situații cred că ar trebui să ții cont că berea rece nu o să-ți facă bine dacă te doare în gât sau dacă ești balonat.

Partea mai puțin bună

Chiar dacă vorbim de un consum moderat de alcool pot să apară interacțiuni cu medicamentele sau în anumite situații este pur și simplu contraindicat. Trebuie ținut cont și de faptul că 30% din alcoolul băut rămâne în tractul digestiv, de unde putem înțelege primele interacțiuni. Apoi în consumul cronic pot apărea probleme de malabsorbție.

Contraindicații

Copiii, adolescenții, femeile însărcinate sau chiar în perioada preconcepțională, conducătorii auto și persoanele care manipulează diferite utilaje, bolnavi cronici hepatici sau cu diferite insuficiențe de organ și mai sunt câteva categorii cu ponderi mici.

Mecanismele de interacțiune

În primul rând vreau să amintesc de „categoria grea”. În acest caz apar modificări la nivelul activității enzimatice care pot să dureze câteva săptămâni de la încetarea consumului. Modificările țin de metabolism, deci cantitatea de medicament administrată nu va avea efectul dorit. Poate doar în cazul celor internați medicii urmăresc eficiența tratamentului și ajustează dozele pentru a ajunge la răspunsul dorit.

Tot la „sportivi” putem avea și rezultat invers, adică efectele tratamentului sunt mult mai puternice decât cele dorite, sau și mai rău anumite medicamente se pot biotransforma în compuși toxici care pot afecta ficatul, rinichiul sau diferite organe.

În al doilea rând avem „petrecăreții”. Nu am vorbit prea clar până acum despre ei, așa că vreau să fac lumină. Sunt cei care beau zdravăn la un eveniment și apoi sunt „cuminți”. Cazul cu 5 pahare la ziua de naștere și care nu depășesc 7 într-o săptămână. Ei sunt încadrați la consumatori cumpătați, dar ce se întâmplă dacă au nevoie de tratament chiar în ziua abuzului sau în primele 24 de ore?

Simplu, și la ei se activează aceleași mecanisme enzimatice care pot scădea efectul tratamentului sau îl pot amplifica, pot avea avea reacții adverse care în mod normal nu ar fi întâlnite. Partea bună este că în general nu ajung la o toxicitate care să lezeze un organ.

Interacțiuni

ANTIBIOTICE: după cum am scris mai sus unele pot fi potențate, altele anulate. Exemple: Ampicilina, Amoxicilina, Augmentin, Oxacilina, Zinnat, Unasyn, Tavanic, Xifia, Forexo, Ciprofloxacina, Rifampicina, Izoniazida. Având în vedere că în majoritatea cazurilor tratamentul durează între 3 și 10 zile, este posibil ca pacientul tratat ori să nu beneficieze de niciun efect, ori să ajungă la reacții adverse legate de supradozare. Un antibiotic pe care îl întâlnim destul de des, chiar și în rețetele prescrise de medicii stomatologi este Metronidazol. În timpul tratamentului cu metronidazol este necesară evitarea completă a băuturilor alcoolice, precum şi administrarea medicamentelor care conţin alcool etilic, deoarece pot să apară reacţii de tip disulfiram.

Revenind la ideea cu potențarea efectului, în realitate sunt puține antibiotice la care crește activitatea, deci nu îți face speranțe că te vindeci mai repede. În schimb, mai degrabă, te întâlnești cu reacții adverse sau iei bulinele degeaba, boala se agravează.

ANTIDEPRESIVE: efectele pot fi exagerate în cazurile tratate cu: Amitriptilina, Anafranil, Doxepin. Sedative precum: Fenobarbital, Extraveral, Nitrazepam, Diazepam, Imovane, Stilnox, Dormicum, Gerodorm. Ele vor avea acțiune potențată, apare amețeala, se poate ajunge până la comă sau moarte. Anxiarul, foarte des utilizat, duce la depresie cardio-respiratorie asociat cu alcoolul. Apar interacțiuni și la asocierea cu suplimente alimentare care conțin valeriană. Deci nu consumați alcool oricât de tentant ar fi momentul.

ANTIHIPERTENSIVE (aici cred că sunt cei mai mulți pacienți care pot fi afectați, deoarece în România sunt foarte mulți hipertensivi): alcoolul scade efectul celor tratați cu: Metoprolol, Propranolol, Lokren, Atenolol, Carvedilol, Captopril, Enalapril, Perindopril, alcoolul produce hipotensiune la asociere cu Nitroglicerina, amețeală și stare de rău la restul.

ANALGEZICE: hepatotoxicitate în cazul Paracetamolului, hemoragie gastrică la asociere cu Aspirina. Atenție: sunt foarte multe combinatii care conțin paracetamol și aspirină. Majoritatea plicurilor de răceală și gripă conțin paracetamol (Fervex, Theraflu, Coldrex, Faringohot). La fel sunt multe combinații de aspirina, exemple avem în zona comprimatelor pentru dureri: Antinevralgic, Fasconal. Recomandarea este sa citești compoziția, nu doar denumirea medicamentului.

ANTIDIABETICE: Comprimate precum: Siofor, Diaprel, Glibomet, Forxiga, Januvia și insuline: Lantus, Humalog, Toujeo, Novorapid, Novomix, Humulin, Lyumjev, Trulicity, Suliqua etc. de cele mai multe alcoolul ori scade efectul lor, poate produce greață, vomă, amețeală. În afară de asta crește și glicemia.

ANTIHISTAMINICE: alcoolul potențează sedarea care apare la o parte din ele (Clorfeniramin, Romergan, Emetostop, Ketof, Ketotifen. Este de notat faptul că în această categorie sunt și medicamente care se eliberează fără rețetă, deci riscul de a nu fi informat de eventualele reacții adeverse este mai mare.

ANTICOAGULANTE si ANTIAGREGANTE PLACHETARE: crește riscul de hemoragie în cazul administrării de: Sintrom, Trombostop, Brilique, Eliquis, Pradaxa. Aici în general pacienții sunt conștienți de riscuri și nici nu pun gura pe alcool. De fapt nici nu ar trebui să le treacă prin gând asta.

ANTICONVULSIVANTE: aici avem mai multe produse medicamentoase, (Fenobarbital, Rivotril, Carbamazepină, Timonil, Convulex, Depakine, Lamotrix, Topamax, Gabaran, Levetiracetam, Lyrica) toate interacționează cu alcoolul. Interesant este cazul Fenitoinei care la consumatorii cronici are efect redus, iar la cei ocazionali are efect exagerat.

ANTIINFECȚIOASE INTESTINALE: banalul Furazolidon, care se eliberează fără rețetă, de multe ori cerut în urma reclamei TV pentru orice diaree. În timpul tratamentului şi 4 zile după oprirea acestuia nu se recomandă consumul de băuturi alcoolice (risc de reacţii de tip disulfiram) şi de alimente care conţin tiamină (risc de hipertensiune arterială şi alte fenomene toxice).

Concluzie

Oricât de puțin crezi că bei, asigură-te că ai citit tot prospectul înainte să începi tratamentul. Citește sau întreabă și în cazul medicamentelor care se eliberează fără rețetă (OTC) sau în cazul suplimentelor.

Ești consumator ocazional de alcool, informează-te dacă poți să începi tratamentul din ziua în care ai băut sau în primele 24 de ore de când ai terminat de băut.

Ești băutor, adică depășești șapte pahare pe săptămână, ar trebui să spui medicului că bei și cât bei. Întrebarea „mai pot să beau și eu ceva? Din când în când?” induce în eroare și nu înseamnă decât că te omori cu mâna ta. Deci mai bine să te faci de râs cinci minute.

Dacă te înscrii pe lista celor „șapte pahare”, doar cu beneficii, cu protecție cardiovasculară, digestie sănătoasă, dar ai ghinion, a apărut o problemă de sănătate și trebuie să inghiti ceva buline, îmi pare rău să te anunț: A venit momentul să te lași și tu!

Acum la modul serios, nu este nicio rușine și nicio greșeală să bei, dar când ajungi să iei pastile, gândește-te de două ori dacă merită să continui așa. Anunță medicul sau măcar farmacistul și citește prospectul!

IACRS, LARINOSINUFARIZITA

- Postat in Boli de

“Larinosinufarizita”, un cuvânt nou care nu provine nici din greacă, nici din latină, ci din cele trei infectii ce pot fi întâlnite la nivelul căilor respiratorii superioare, mai exact: Rinita, Sinuzita, Faringita, Laringita. Da, recunosc, l-am inventat chiar eu, nu l-am mai auzit până acum și niciun doctor ORL-ist nu a mâzgălit așa ceva până acum.

Partea științifică:

Aparatul respirator este compus din căile respiratorii superioare: cavitate nazală, faringe, laringe și căile respiratorii inferioare: trahee, plămâni.

Căile respiratorii inferioare la individul sănătos sunt sterile. Când mecanismul de apărare nu funcționează corect sau a fost depășit, atunci apar infecții precum: Traheita, Bronșita, Pneumonia.

Sistemul de apărare acționează atât mecanic, cât și imunitar. Perișorii nazali, aparatul mucociliar, reflexul tusei și strănutului au rolul de a îndepărta mecanic eventualii invadatori. Secreția de mucus și imunoglobulina A luptă direct cu germenii, nu în ultimul rând avem sistemul imunitar care trimite la război limfocite B și T, imunoglobuline A, G, M și macrofage.

Când sistemul de apărare este îngenuncheat, apare infecția. Să nu uit: ”Fumatul dăunează grav sănătății!”. În speța noastră afectează mișcarea ciliară și usucă toate mucoasele.

RINITA

Este inflamația foselor nazale, cauza cea mai frecventă fiind infecția. Popularul GUTURAI, extrem de contagios, se ia prin micropicăturile care sunt expulzate în momentul strănutului, tusei sau chiar în timpul vorbirii.

Simptome: durere de cap, strănut, nas înfundat sau care curge necontenit, lipsa mirosului.

Tratament: antiinflamatoare, picături de nas, antialergice, ceai.

Nu te speria, trece în câteva zile, găsești tot ce-ți trebuie în orice farmacie, iar tratamentul poate fi ridicat fără prescriptie medicală, deoarece nu implică antibiotic.

SINUZITA

Este inflamația sinusurilor, poate avea mai multe cauze: Extinderea infectiei de la nas la sinusuri. Cilii mucoasei împing mucusul din sinusuri spre fosele nazale. Inflamația produce obstrucție, deci mucusul rămâne blocat și cauzează suprainfecția. Infecțiile dentare pot provoca sinuzite maxilare. Acestea sunt purulente și urât mirositoare. Imunitatea scăzută poate fi o cauza.

Simptome: Durere la nivelul nasului, fruntii, feței, pomeților obrajilor, secreții nazale apoase sau obstrucție nazală, dispariția parțială a mirosului, febră, tuse.

Tratament: antiinflamatoare, antibiotice, decongestionante nazale, aerosoli. În cazurile grave se poate ajunge la intervenție chirurgicală.

Spre deosebire de sinuzită, dacă întâlnești simptomele enumerate mai sus, sau dacă este vorba de o sinuzită cronică, este indicat sa mergi la medicul specialist ORL.

FARINGITA

Este inflamația mucoasei faringelui, cauzată de infecții virale sau bacteriene. Factorii favorizanți sunt: fumatul activ sau pasiv, noxe, expunerea la aer rece si rar refluxul gastroesofagian.

Simptome: tuse, durere în gât, senzație de usturime a gâtului, disfagie, cefalee, febră.

Tratament: analgezice, antiinflamatoare, antipiretice (dacă apare și febra), pastile de supt (cu substanțe: antiseptice, anestezice, antiinflamatoare locale). Medicul poate recomanda un exudat faringian. Antibiograma va indica antibioticul de elecție.

LARINGITA

Este inflamația mucoasei laringelui. De cele mai multe ori nu este o afecțiune singulară, este însoțită de rinită, faringită sau amigdalită.

La copii manifestările sunt mai complicate, deoarece această inflamație poate îngusta lumenul cu până la 75%, pe când la adult procentul de îngustare este maxim 25%.

Cauzele cele mai frecvente sunt infecțiile virale sau bacteriene.

Simptome În cazul unei banale laringite: tuse, tuse iritativă, disfonie. În cazurile grave, la copii apare și dispnee, cu voce schimbată, respirație sacadată, șuierătoare. La adulți în general apare răgușeală, însoțită de tuse uscată sau iritativă.

Tratament: expectorante, antibiotice, aerosoli cu adrenalina sau dexametazona, pastile de supt (cu antiseptice, anestezice). Pentru adulții care prezintă disfonie se recomandă repaus vocal și renunțarea la fumat.

Concluzii

În cazul copiilor, starea de sănătate se alterează rapid și vizibil, deci șansele să ajungă la medic sunt mai mari. Astfel pot primi diagnosticul corect și tratamentul corespunzător.

Dacă simptomele afecțiunilor prezentate persistă, după cateva zile de tratament cu OTC-uri sau suplimente, e cazul sa mergi la medicul de familie. Dacă ai luat rețetă și tot simți că bați pasul pe loc, mergi la ORL.

Ești mare, duci boala pe picioare, ei bine, nu o duce prea mult! Nu uita: orice boală acută netratată corect poate duce la una cronică. Dacă ai supt deja două cutii de pastile de gât, tusea sau răgușeala persistă, e cazul sa mergi la medic. Cred că nu vrei să iți miroasă toată ziua a balegă sau să vorbești ca un disc de patefon zgâriat. Întreabă specialistul!

NEGRU, postul negru, infometarea

- Postat in Mit sau adevar de

Daca este NEGRU, e de bine sau de rau?

Daca esti o persoana care tine post “din an in Paste”, sigur te gandesti ca ar trebui sa tii post mai des. Dacă esti o persoana care respecta cu greu toate posturile de peste an, te gandesti ca vei gasi in randurile de mai jos, o idee care sa te descurajeze sa le mai tii la fel de riguros.

Daca poti sa tii posturile din calendarul ortodox cu usurinta, ar trebui sa citesti doar paragraful de mai jos, pe urma poti renunta la restul articolului.

Contraindicat:

Femeilor insarcinate si celor care alapteaza, lauzelor, copiilor, diabeticilor tratati cu insulina, persoanelor cu anemie si cu alte probleme metabolice.

Partea stiintifica:

Fara alimente, corpul incepe sa consume din resursele stocate, precum lipidele si glucoza. Astfel incepe procesul de regenerare celulara.

Beneficii

Scade riscul de aparitie a cancerului. Formele de cancer hormono-dependent au cel mai pronuntat beneficiu.

Bolnavii cronici trebuie sa ceara sfatul medicului, inainte sa inceapa postul negru. Acasa poți tine post intermitent, o zi sau doua. In clinici, sub supraveghere medicala de specialitate maxim două săptămâni. Atentie! Se bea apa!

Iti protejezi sistemul cardiovascular, poti scapa sau reduce durerile cauzate de inflamatii. Previi diabetul, doarece creste sensilibitatea la insulina. La batranete scade riscul de Alzheimer sau Parkinson. Poate fi util celor care sufera de afectiuni hepatice si celor care sufera de diverse alergii.

Reactii adverse

Apar pe termen lung. Daca tii post mai mult de trei zile consecutive, apare criza cetozica, creste aciditatea din organism. In aceasta a 3a zi, vei elimina o mare parte din toxinele din corp. Din nefericire se pare ca din a 3a zi, te vei simti groaznic.

Concluzie:

Bolnavii cronici si cancerosi trebuie sa ceara sfatul specialistului inainte sa experimenteze postul negru.

Cand nu tii post, adica tot timpul, trebuie sa mananci sanatos: fara produse modificate genetic, cat mai putin sau deloc procesate, daca se poate BIO. Nu uita sa faci miscare, sport, sa te odihnesti suficient si sa eviti excesele.

Foarte important: In timpul postului negru trebuie sa bei apa.

1, 2,3 DIABET!

- Postat in Boli de

De cele mai multe ori diabetul se instaleaza treptat. Setea excesiva si mictiunile frecvente sunt primele doua simptome care dau de banuit. Explicatia consta in faptul ca rinichiul nu poate filtra si absorbi tot zaharul din sange. Acest zahar scoate molecule de apa din tesuturi, astfel apare deshidratarea si implicit, setea. De aici rezulta consumul excesiv de apa. In final vezica se umple, trage semnalul de alarma si apare necesitatea de a urina.

Ceva mai rar apar urmatoarele simptome: vedere tulbure, senzatie de foame ce apare brusc insotita de imperiozitatea de a manca, iritabilitate, vindecarea foarte lenta a ranilor, disparitia lenta a vanatailor, scadere in greutate fara un motiv evident.

Lectia de fiziologie

In momentul in care incepem sa mancam, pancreasul secreta insulina in sange. Zaharul din alimente este absobit de intestinul subtire si trimis in circuitul sangvin, unde se intalneste cu insulina. Acest proces este menit sa permita glucozei accesul in celule. In deficit de insulina zaharul ramane in sange.

Excesul de zahar din sange, este stocat si procesat de ficat. In momentul in care organismul are nevoie de energie, pancreasul intervine secretand hormonul glucagon. Acesta este un hormon care are rolul de a transforma zaharul din ficat in glucoza.

Cortizolul (hormon care apare in stres) si adrenalina (alt hormon) fie se opun efectelor insulinei, impiedicand procesul prin care zaharul intra in tesuturi (zaharul stationeza in sange), fie forteaza ficatul sa elibereze glucoza fara motiv (adica zaharul ajunge tot in sange).

1

Diabetul insulino dependent sau diabetul tip 1, este afectiunea autoimuna in care pancreasul nu mai secreta insulina. Caz in care este nevoie de aport exogen de insulina. Tratamentul consta in administrarea insulinei prin injectare subcutan. Altfel tot zaharul ar ramane in sange. Acest tip de diabet este intalnit preponderent la copii.

Numai medicul specialist, diabetolog, poate prescrie insuline injectabile. Un pacient poate primi un sigur tip de insulina sau mai multe. Acestea pot avea efect rapid sau retard. De asemenea pacientul trebuie sa isi verifice zilnic glicemia, in functie de valori poate modifica usor numarul de unitati injectate. Este indicat sa tina un jurnal pe care sa il prezinte medicului la urmatoarea vizita.

2

Diabetul non-insulino dependent sau diabetul tip 2, este afectiunea in care pancreasul nu secreta suficienta insulina sau tesuturile nu accepta sa stocheze glucoza. Acest lucru duce la cresterea concentratiei de zahar in sange. Pacientul cu diabet tip 2 de cele mai mult ori primeste medicatie orala. In cazul in care pacientul nu reuseste sa isi controleze glicemia cu antidiabetice orale ( ADO ) si regim alimentar, se foloseste tratament mixt: insulina injectabila plus ADO..

Factorul care determina aceasta rezistenta a celulelor la insulina este obezitatea. De cele multe ori pacientul cu diabet tip 2 este supraponderal. In tesutul adipos intalnim proteina Rezistina care, dupa cum sugereaza si numele, provoaca rezistenta la insulina. Deci cu cat avem mai mult tesut adipos cu atat lupta cu boala este mai grea.

3

Diabetul gestational poate aparea in sarcina, cu o frecventa de pana la 5%. De cele mai multe ori este temporar si dupa nastere dispare. Este provocat de modificarile hormonale din perioada gestionala, in majoritatea cazurilor se trateaza prin regim alimentar.

Vestea proasta este ca pe masura ce vor inainta in varsta, 50% din aceste femei prezinta risc de declansare a diabetului tip 2.

Concluzii:

Daca ai observat o parte din simptomele enumerate, mergi la medic! Nu te harzarda sa iei tratament dupa ureche, din ce ai citit pe internet sau din ce ai auzit pe la vecini. Glicemia masurata acasa, din deget, nu este un diagnostic. Inainte de stabilirea schemei de tratament si a regimului alimentar, medicul specialist iti poate prescrie un set de analize.

Diabetul este o boala cronica si poate fi o boala urata. Pentru anumiti bolnavi, din pacate, vine cu o serie de complicatii nefericite, pe care nici nu vreau sa le amintesc.

Pacientul diabetic tratat doar cu insulina sau cu o combinatie de antidiabetice orale si insulina, trebuie sa-si masoare glicemia cu un glucometru si este indicat sa noteze valorile inregistrate intr-un carnetel, pe care sa il prezinte medicului curant.

Pacientul non-insulino dependent nu este obligat sa tina evidenta glicemiei, insa totusi, este de preferat sa aiba in casa un glucometru, sa isi masoare glicemia la cateva zile si mai ales in acele zile in care se simte inexplicabil rau.

Glicemia variaza destul de mult in functie de alimentatie, de ora si de stres.

Suplimentele alimentare pentru diabet sunt adjuvanti, ele nu pot inlocui un medicament ce se elibereaza pe reteta de la medic. Pot fi utile in prediabet si in cazurile in care se administrează deja tratament medicamentos, insa valorile glicemiei depasesc usor limita si nu se doreste adaugarea unui nou medicament in schema de tratament pentru a evita o posibila hipoglicemie.

Regimul alimentar este la fel de important ca tratamentul, miscarea si exercitiile fizice pot incetini evolutia bolii. In cazurile de obezitate, scaderea in greutate este de mare ajutor.

Dimineata, inainte de masa, valorile normale sunt intre 70 si 110 glucoza mg/dl. Intre 110 si 125 miligrame pe decilitru putem suspecta un diabet incipient (prediabet), iar peste 126mg/dl lucrurile devin seriose.

Apa cu fructe, stres cu lamaie

- Postat in Mit sau adevar de

Ei bine nu sunt chiar în ordinea corectă. Multe lucruri nu sunt în ordinea corectă, mesele și dietele de asemenea.

Le voi pune în ordine pe masură ce le discutăm.

Stresul

Dintre toate, eu consider că stresul merită primul loc în discuția noastră pentru că este omniprezent, indiferent de vârstă, sex, ocupație. Au stres cei mici, elevii, studenții, adulții, bătrânii, salariații, patronii, șomerii, sigur și asa-zișii pierde-vară au stres.

Ei bine, nu intru prea adânc în filozofie, însă pot face o legatura dintre stilul de viață și tendința de îngrășare sau, mai grav, diagnosticul de obezitate.

Nu vă panicați! Nu orice stres te poate aduce rapid la obezitate sau la o creștere semnificativă în greutate, ci doar cel cronic. Cel de scurtă durată, acut , de fapt scade pofta de mâncare.

Partea științifică:

Stresul cronic, din păcate, este cel care crește dorința de a mânca. Mai grav este că această dorință este îndreptată cu predilecție către alimente grase și dulciuri.

Stresul scade imunitatea. Nu este mit, pur și simplu, crește nivelul de cortizol, hormon sintetizat de corticosuprarenală. Cercetătorii spun că 5 minute de stres scad imunitatea pentru următoarele două ore.

Mâncatul acesta impulsiv datorat stresului duce la acumulare de grăsime. Persoana în cauză ia în greutate, este nemultumită de ea însăși, poate este și criticată de cei din jur și astfel stresul se amplifică. E ca un joc fără scăpare, totul se repetă la infinit. De aceea, pe lângă regim, aceste persoane ar trebui să primească și consiliere psihologică. La noi din păcate asta nu prea se întamplă, pacientul obez este lăsat să se zbată între regimul restrictiv și gândurile necurate.

Dacă stresul apare la serviciu, acesta s-ar putea sa vină la pachet cu niște ore suplimentare, iar dacă serviciul nu implică munca de teren, e clar: omul nostru face mult mai puțină mișcare. Atenție și la partea cu munca de acasă, e mai grav. Dacă mergi până la serviciu, în principiu, faci câțiva pași. Poate mai alergi după autobuz, metrou, poate trebuie să te plimbi între două etaje din când în când pe scări, dar acasă...

Concluzie:

Stresul cronic crește apetitul care la rândul lui crește riscul de obezitate, iar pe langă dietă este nevoie și de consiliere psihologică de specialitate.

Fructele

Fructele sunt o sursă de vitamine și de energie. Simți cum sănătatea intră în tine la fiecare mușcătură. Să nu uităm: "Un măr pe zi, ține doctorul la distanță"

Sună foarte bine, în mare parte este adevărat. Treaba cu "doctorul la distanță" e tot ce ne dorim în ziua de astăzi. Chiar îmi place să cred asta, așa cum starea de spirit este importantă în tot ce facem, cu siguranță este importantă și când ne gândim la sănătate.

Consumul de fructe este cea mai sănătoasă variantă de aport de glucide neprocesate. Adică glucide care nu provin din produse de patiserie, cofetărie sau altă inginerie (chimică). Foarte important, dacă le mănânci ca atare, adică nu faci compot sau suc, glucidele se eliberează treptat din pulpa de fruct care ajunge în stomac.

Acum ajung și la prima controversă, dieta sănătoasă trebuie să includa fructe și legume, iar curele de slăbire recomandă eliminarea lor. Paradoxal România este codașă la consumul de fructe și cu toate astea sunt mulți supraponderali.

Fructe și legume... corect, dar mai corect ar fi legume și fructe, să mâncăm mai multe legume și ceva fructe, nu friptură și mere, ci legume , friptură și măr.

Ghici ce! Românii se pare ca mănâncă mai degrabă fructe decât salată. Greșit!

Revenind la fructe subliniez faptul ca este important să le consumam ca atare, nu stoarse - suc concentrat care conține cantități mult mai mari de zaharuri care se eliberează rapid și nici fierte sau cu adaos de zahăr.

Partea științifică:

Fructele conțin fibre solubile, fibrele cresc volumul din stomac și intestin apare astfel senzația de sațietate, încetinesc digestia si scad absorbția macronutrienților energetici. Aportul energetic este mic comparativ cu volumul fructului ingerat. Activitatea enzimelor care formează țesut adipos este reglată de vitaminele și mineralele din fructe. Este stimulată lipoliza și scade lipogeneza. Ajută flora intestinală prin creșterea numărului de specii bacterii cu rol antiobezitate. Pe lângă acestea sunt și antioxidanți.

Concluzie:

Fructele consumate ca atare și în cantități moderate nu îngrașă. Sunt benefice pentru sănătate și chiar ajută la menținerea greutății.

Apa cu lămâie

În primul rând, vreau să spun că eu chiar beau apă cu lămâie. Îmi place pur și simplu, doar că eu storc lămâia pentru suc și adaug miere, iar apa este călduță. E ca un ceai, o limonadă caldă cu gust mai bun decât orice plic de răceală și gripă. Nu o beau pentru imunitate sau pentru a scăpa de guturai, doar de plăcere. Mierea este foarte sănătoasă, are multe proprietăți. Însă acum, vorbim doar despre apa cu lămâie.

Partea științifică:

Când vorbim despre proprietățile lămâilor, de obicei ne raportăm la polifenolii care sunt întâlniți în coajă, dar în realitate noi nu consumăm coaja, pentru că și lămâile sunt tratate cu pesticide și de cele mai multe ori coaja nu trebuie consumată. Aceștia sunt în cantitate diferită în sucul de lămâie, au alte structuri și beneficii. Pulpa de lămâie conține fibre solubile, benefice asupra tranzitului intestinal, dar nici pe aceasta nu o consumăm. Preferăm doar sucul.

Un beneficiu apare dacă înlocuiești sucurile din comerț sau chiar cele făcute în casă, care conțin multe glucide, cu apă cu lămâie, deoarece așa îți poți menține greutatea reducând aportul de zaharuri.

Concluzie:

Apa cu suc de lămâie nu conține nici polifenolii lăudați în literatură și nici fibre. Miracolele atribuite lămâilor sunt de fapt proprietățile fenolilor din coajă. Detoxifierea este placebo și este datorată gustului acru care cumva dă senzația de "spălare" a organismului. Beneficiul este că are un gust mai bun și cei care nu prea beau apă chioară vor obține hidratarea. Sa nu uitam că un pahar cu apă dimineața pe stomacul gol "trezește" sistemul digestiv din repaus.